Intriga cu cele sfinte din spatele mutării unui preot
În aceste zile s-a decis sau este pe cale să decidă mutarea unui preot din Focşani pe motiv că a făcut comerţ cu cele sfinte, adică a vandut ani buni cărţi bisericeşti, icoane şi alte obiecte de cult. Indirect, pentru că afacerea a fost a soţiei. Mulţi ani nu s-a întamplat nimic şi mica afacere a mers nestingherit, cu îngăduinţa mai marilor, chiar dacă oficial s-a interzis acest comerţ. Mai ales că pare că preotul a înălţat prin strădania sa o biserică şi e posibil ca la temelia lăcaşului de cult acesta să fi pus şi o parte din caştigurile sale, nu doar efortul său. Anul trecut, un ierarh instaurat recent în funcţie a tăiat în carne vie în privinţa comerţului cu cărţi bisericeşti, pe motiv că doar biserica poate face acest lucru. Recent chiar a cerut şi a primit teren de la primărie pentru un magazin. Astfel, a murit afacerea soţiei preotului respectiv. Numai că în perioada în care mai funcţiona firma, un alt slujitor al Domnului avea nevoie de o factură şi s-a rugat confratelui său să îi elibereze una. Pană la urma, în ciuda interdicţiei, acesta ar fi consimţit să îl ajute. După un an a venit şi răsplata, conform zicalei “nicio faptă bună nu rămane nepedepsită”. Preotul ajutat s-a gandit că are nevoie de o treaptă de sprijin în cariera sa bisericească şi a arătat factura din urmă cu un an mai marilor săi. Iar aceştia au purces imediat la sancţionarea preotului “comerciant” prin mutarea acestuia la ţară. Locaţia nu este întamplătoare pentru că la “ţara” respectivă este un preot cu funcţie la oraş şi care acum ar putea avea şi parohia sa la oraş. În încheiere, să spunem că ar fi corect să sancţionezi o faţă bisericească pentru comerţul făcut de cineva din familie. Ne întrebăm însă, ca Toma Necredinciosul, cum toată lumea a închis ochii atunci cand acesta ridica o biserică, iar după ce a terminat-o nu s-a mai tolerat încălcarea legii bisericeşti.