Educație

In Memoriam: Iacob Braun, fotograful care a dat Viena şi Craiova pe Focşani

Scolit la Viena, la fotograful austriac Fritz Knozer, care lucra la Curtea Imperială, craioveanul Iacob Braun alege Focşaniul pentru viaţa sa boemă.Despre Braun, proprietarul atelierului “Fotografia Victoria”, care a funcţionat în oraş pană în 1963, ne povesteşte în ediţia de asăzi a ZdV unicul său copil, Emil Braun.La atelierul “Victoria” s-au realizat ultimele fotografii cartonate din Focşani

După ce am scos la lumină povestea vechiului fotograf Franz Xavier Koroschetz şi i-am amintit şi pe predecesorii săi precum F. X. Zeitheim ori A. Schier se cuvinea să aducem un mic omagiu şi ultimului mare fotograf din perioada romantică a fotografiei, pozarul Iacob Braun, proprietarul atelierului “Fotografia Victoria”. Perioada romantică începe chiar o dată cu primele fotografii şi se termină cam la începutul anilor 1920, atunci cand are loc o adevărată democratizare a fenomenului fotografic, iar pozele cartonate răman o amintire tot mai îndepărtată. Ei bine, Iacob Braun este ultimul fotograf focşănean care a mai realizat poze pe carton, dar şi ultimul care îşi făcuse ucenicia la marii artişti fotografici austrieci. Fascinanta poveste a lui Iacob Braun, deseori considerat evreu datorită numelui, începe în secolul XVIII cand primii colonişti şvabi ajung în Banat. De altfel, Braun, de religie romano-catolic, este urmaş direct al acestor colonişti stabiliţi iniţial în localitatea Iohannisfeld (Ionel) din judeţul Timiş. Născut în Craiova în anul 1888, viitorul fotograf avea să îşi petreacă toată adolescenţa în capitala Olteniei pentru ca la varsta de 19 ani să decidă să îşi ia viaţa în piept şi să plece în lume. “Tata a manifestat mereu un interes pentru artă, nu neapărat pentru fotografie. Cu toate acestea, în 1907 ajunge la Viena, la fotograful Curţii Imperiale Fritz Knozer unde face ucenicie circa doi ani de zile. Ulterior este nevoit să plece pentru satisfacerea serviciului militar ocazie cu care va primi o scrisoare de recomandare semnată personal de Knozer”, ne-a spus Emil Braun, unicul copil al fotografului. “Îmi pare rău că a trebuit să plece pentru satisfacerea serviciului militar fiindcă rareori am avut colaboratori mai buni, mai conştiincioşi, mai harnici. Orice atelier fotografic este de lăudat dacă are un asemenea fotograf”, se arată în scrisoarea de recomandare a lui Fritz Knozer trimisă în ţară în 1909.

Scăpat de prizonierat de o evreică

Emil Braun, unicul copil al fotografului alături de bunicii materni în faţa atelierului de pe Strada Mare

Deşi era supus austriac, deci cu cetăţenie austriacă pană în 1946 cand dobandeşte cetăţenia romană şi se naturalizează Iacob Braun, fotograful nostru se înrolează în Primul Război Mondial şi luptă pentru ţara care l-a “adoptat”. La un moment dat, acesta cade prizonier în Ungaria, dar scapă de această situaţie graţie unei evreice care l-a considerat "d-un neam cu ea". “În acei ani tulburi, patronilor care aveau nevoie de forţă de muncă li se permitea să ia unul din prizonieri pe proprie răspundere care să îi ajute fiecare în domeniul care se pricepea. Tata a ajuns la o evreică, proprietara unui atelier fotografic care după nume l-a crezut tot evreu. Ca să scape de prizonierat tata n-a infirmat că nu-i evreu şi uite aşa a ajuns să lucreze în Ungaria ca fotograf. Îmi amintesc că ne povestea cum a ajuns să ştie toate regulile şi sărbătorile evreieşti şi cum trebuia să mănance cu capul mereu acoperit”, ne-a mai spus băiatul fotografului, care trăieşte în prezent în Bucureşti.

A dat Viena şi Craiova pe Focşani

Scrisoare de recomandare de la maestrul fotograf Fritz Knozer

După ce se întoarce în ţară revine la Focşani unde deja îşi deschisese atelierul “Fotografia Victoria” de caţiva ani. Deşi era născut în Craiova, oraş mult mai mare decat Focşaniul şi la vremea respectivă ca şi acum, deşi s-ar fi putut integra foarte bine în Austria, Braun a ales Focşaniul nostru drag. “Nu ştiu exact în ce context a ajuns tatăl meu la Focşani, dar ştiu că i-a plăcut foarte mult viaţa pe care a găsit-o aici, toată atmosfera încat n-a mai plecat decat în amurgul vieţii. Îşi făcuse o mulţime de prieteni în Focşani, îi plăcea să organizeze chefuri la noi acasă căci devenise destul de sedentar, se legase nu doar de oraş, ci şi de locuinţa noastră”, ne-a mai spus Emil Braun. La cat de bun fotograf a fost ar fi putut deschide un atelier fotografic chiar în Viena, în schimb primul său atelier l-a deschis acolo unde avea şi locuinţa, pe Strada Dr. Bagdazar, stradă distrusă de sistematizarea comunistă. Atelierul s-ar fi situat undeva în spatele actualului magazin Milcov. După circa trei decenii este nevoit să îşi mute atelierul pe Strada Mare a Unirii, vechiul sediu fiind puternic afectat de seismul din noiembrie ’40. Din martie 1941 şi pană în 1963, an în care se întoarce la Craiova natală, continuă să lucreze ceea ce l-a pasionat o viaţă întreagă.

Conu Victor şi exigenţa profesională

Ion Romanoaie, secretar al primăriei Focşani alături de soţia sa într-o deosebită poză semnată de Iacob Braun

Iacob Braun era genul de om dedicat meseriei sale, care voia în permanenţă să se autodepăşească, să facă fotografii ireproşabile. Pozele le făcea în timpul zilei, dar întreg procesul fotografic prefera să îl facă noaptea. La cat era de popular fotograful Braun, pragul atelierului îi era călcat nu doar de focşăneni ori oameni importanţi ai vieţii publice, ci şi de oameni simpli din mediul rural. Mulţi dintre cei care veneau la “Fotografia Victoria” să îşi facă poze au presupus că numele atelierului era dat după cel al nevestei pozarului, ori pe aceasta o chema Hetwig, nicidecum Victoria.

Fotografie cartonată realizată de cel ce i-a fost îndrumător în ale fotografiei

Cu toate acestea, clienţii de la ţară li se adresau celor doi cu apelativele “conu Victor” şi “coana Victoria”. “Toată viaţa, tatăl meu şi-a exercitat cu pasiune profesia manifestand o exigenţă deosebită faţă de calitatea fotografiilor. Îmi amintesc de cazuri în care clienţii tatălui veneau să îşi ridice pozele, iar tata îi întreba dacă sunt mulţumiţi de ele aceştia răspunzand afirmativ. El le rupea apoi în faţa lor: «Mie nu îmi plac, pot face altele mai bune» şi îi poza din nou. De exemplu, la pozele de nuntă îi lua o mulţime de timp pană aranja nuntaşii în cadru, atat era de perfecţionist”, ne-a mai spus fiul fotografului. La 75 de ani, Iacob Braun pleacă la Craiova împreună cu soţia şi fiul său, mai trăieşte ceva mai mult de un an, timp în care se bucură de nepoţelul său proaspăt venit pe lume, iar în 1964 închide ochii ultimul mare fotograf focşănean. (Sorin TUDOSE)

---