Educație

Smaranda Apostoleanu - portret (1850-1925)

Mai bine de 30 de ani, Gheorghe şi Smaranda Apostoleanu, cei mai mari proprietari de pământuri din Vrancea, Bacău şi Galaţi, a dominat scena publică a Focşanilor. Gheorghe Apostoleanu (1832-1895), doctor în drept, preşedinte al Curţilor de Apel din Iaşi şi Focşani, dar şi deputat şi senator în mai multe legislaturi, a fost unul dintre aristocraţii vremii, ca sfătuitor al princepelui Alexandru Ioan Cuza, contribuind din plin la realizarea Unirii Principatelor Române.

La rândul ei, Doamna Smaranda  a fost fondatoarea primei societăţi de Cruce Roşie la acea vreme, sediul ei aflându-se chiar în casa familiei, dar şi fondatoarea unui pension, unde tinerele domnişoare din Focşani primeau o educaţie aleasă.    

„În afară de doamna Stamatin, mai ţinea salon cu ifos în Focşani şi doamna Apostoleanu, născută Gâtză.  Apostoleanu, avocat de mare talent, ajutat de soţia lui, o femeie de mâna întâi şi cu stare bună de la părinţi - a adunat o avere considerabilă şi a ridicat cea mai frumoasă casă din oraş. Energică şi autoritară, doamna Apostoleanu a făcut multă vreme „la pluie et le beau temps” în Focşani. Sala ei de bal cu oglinzi mari, cu mobile de mătasă şi cu terasă pe grădină a fost celebră până la Bucureştii." ( O notă de subsol, cu precizări genealogice, însoţeşte acest aliniat ): „D-na Apostoleanu avea doi fraţi Gâtză: George, care făcea pe romanticul, se căsătorise cu sora lui Mitică Ollănescu (Ascanio) dar i-a furat-o căpitanul Aslan (ajuns mai târziu general). Focşănenii mai povesteau încă în 1894 despre galanteria lui George Gâtză: trimitea zilnic icre proaspete lui Aslan care fusese surghiunit ca pedeapsă în Munţii Vrancei, de către colonelul său. După divorţ a dat fostei sale soţii tot ce avea în casă, numai să o vadă fericită. Celălalt Gâtză se căsătorise cu o domnişoară Prodan. Familia Gâtză era o familie bună din Panciu, dar n-a ajuns la notorietate decât în persoana doamnei Apostoleanu şi a fraţilor ei", scrie Constantin Argetoianu, în amintirile sale.   

Femeia puternică din spatele politicianului

Smaranda şi Gheorghe Apostoleanu au fost una dintre familiile aristocrate ale Focşaniului din a doua jumătate a sfârşitului de secol 19

Smaranda Apostoleanu a fost o Doamnă, o femeie puternică, care şi-a susţinut soţul să intre în politică, devenind astfel unul dintre cei mai importanţi politicieni ai vremii. În casa lor de pe strada Cuza Vodă, acum în paragină, căzută în anonimat căci mulţi dintre focşăneni trec pe lângă ea ca şi cum nici n-ar exista, izolată într-un spaţiu restrâns, umbrită de câţiva arbori, cu ferestrele din cristal gros, ciobit în multe locuri, cu amintirea oglinzilor veneţiene, au intrat personalităţile vremii, s-a păstrat umbra bărbaţilor puternici din vremuri demult apuse, chipuri de gingaşe domniţe, pline de spiritualitate, dar şi chipurile bolnavilor veniţi să se trateze, 100 de ani mai târziu, în secţia de chirurgie, apoi de  reumatologie, prin decizia unor oameni vremelnici care şi-au făcut doar bunul plac.

Într-o zi uşile s-au închis, liniştea s-a aşternut peste acoperişurile şubrezite de trecerea timpului, peste terasa căreia nu-i vine a crede  că a avut şi vremuri mai bune, pline de strălucire când Al. I. Cuza, Regele Carol I, Regina poetă, Elisabeta, s-au bucurat aici de găzduire, au admirat locurile de jur împrejur, au aspirat aroma aerului încărcat de miresme. Tot aici s-a semnat armistiţiul între România şi Puterile Centrale din primul război mondial, şi tot pe aici a trecut, într-o zi cu ploaie torenţială din anul 1923, în drum spre Bucureşti, Eroul Necunoscut, plâns de o ţară întreagă, pe care, de la o fereastră se poate să-l fi privit şi Smaranda Apostoleanu, văduvă acum...    

A ctitorit o biserică

A murit în anul 1925, supravieţuind trei decenii soţului ei. Toată averea familiei, parte din uriaşa lor avere venind prin căsătoria Smarandei Gâtză cu Gheorghe Apostoleanu, undeva după anul 1870, a rămas celor cinci copii care, prin educaţia aleasă primită în mare parte datorită mamei lor, au ajuns figuri importante în politică sau afaceri. Potrivit datelor de la Arhivele Naţionale Vrancea, familia Gâtză s-a numărat printre cele mai bogate familii din Panciu, unde aveau case, hoteluri, beciuri, crame. Familia Gâtză a fost foarte ataşată de acest oraş, tradiţie urmată şi de Smaranda Gâtză, soţia lui Gheorghe Apostoleanu, mama lui Vasile Apostoleanu şi bunica lui Gheorghe şi Alexe Aposoleanu. Pe cheltuiala sa, Doamna Smaranda desface vechea biserică cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, închisă la 6 iunie 1904, scoate din pereţi minunatele bârne de stejar uscat care dăinuiau de la clădirea ei dintâi şi, cu ajutorul arhitectului Culuri şi a pictorului Oreste Cantini, ridică o biserică nouă, frumoasă, cu catapeteasmă şi strane sculptate în stejar, pe care o sfinţeşte P.S. Teodosie al Romanului la 3 noiembrie 1913. Frumoasa biserică, ce a  avut de suferit în războiul de la 1917, s-a prăbuşit complet în cutremurul de la 10 noiembrie 1940.  Din tot ce-a fost, a rămas un dublu portret, cel al Smarandei privind cu încredere şi oarecare nostalgie peste ani... şi al soţului ei, Gheorghe Apostoleanu, ale căror rămăşiţe s-au odihnit, până acum 25 de ani, în cel mai frumos cavou din marmură alba, în Cimitirul Nordic. O splendidă operă de artă a fost făcută una cu pământul de către o familie cu bani din acest oraş care a ridicat în locul ei un „monstru” în care să-şi poată ascunde trupurile aflate vremelnic pe pământ, întinând astfel amintirea unei familii ilustre - pe care istoria nu o va uita - care a făcut faima târgului de pe Milcov contribuind, după puterile ei, la apariţia României moderne. (Janine Vadislav)

---