De la suflet la suflet
După ce l-a creat pe om ca bărbat şi femeie, Dumnezeu i-a încredinţat misiunea de a creşte, de a se înmulţi şi de a lucra pământul (Vezi Gen 1, 28), înzestrându-l în acelaşi timp cu toate capacităţile necesare unor astfel de îndatoriri. Prin urmare, creşterea în statură, în cunoaştere, în înţelepciune, darul procreării şi capacitatea de a munci, sunt darurile originare pe care Creatorul le-a oferit omului încă de la început.
Cine nu creşte, spune o zicală autohtonă, nu rămâne copil, ci devine o persoană cu dizabilităţi. De asemenea, pentru a trece cu adevărat prin viaţă, spune o altă zicală românească, trebuie să construieşti o casă, o fântână şi să ai măcar un copil.
Omul are înscrisă în sine capacitatea de a "da viaţă", deci de a construi. Omul construieşte case, sapă fântâni, iar prin copii, perpetuează creaţia. Este un "constructor" înnăscut, după cum este un "Creator" prin vocaţie. Atât de mare a fost încrederea lui Dumnezeu-Creatorul în om, făptura limitată pe care a creat-o, încât i-a încredinţat lui însuşi ceea ce era specific doar lui, actul creaţiei. Dar nu oricum!
Actul creator prin care omul aduce pe lume noi vieţi are nevoie de aceleaşi împrejurimi specifice creaţiei de la început.
În primul rând are nevoie de iubire. Copilul născut în urma unui viol va purta cu sine întreaga viaţă povara violenţei. Pe de altă parte, copilul născut "la beţie", "în urma şantajului", va purta cu sine întreaga viaţa povara fricii şi a instabilităţii psiho-fizice.
În al doilea rând are nevoie de braţe calde, dar şi puternice care să-l ţină şi să-l mângâie. Copilul alimentat doar cu hrană, haine, programe sportive, jocuri pe internet, etc, va sfârşi prin a deveni un Batman, un creator de modă, un gurmand sau poate şi mai rău, un pistolar temerar în vreo una din şcolile ţării.
Nu în ultimul rând, copilul are nevoie de şcoală, de Biserică, de modele, de oameni la care să nu-i fie frică să privească, pe care să nu se teamă să-i întrebe, faţă de care să nu se sperie când, din cauza propriilor limite, greşeşte.
Familia are pe pământ nobila misiune de a fi "laboratorul creaţiei"; de a continua şi de a duce la bun sfârşit ceea ce Creatorul a început odată cu primele licăriri ale minunatului univers care ne înconjoară. Ceea ce lipseşte este doar conştientizarea acestei nobile misiuni, încrederea totată în Cel care i-a încredinţat-o şi abandonarea plină de credinţă, de speranţă şi de iubire în mâinile lui providenţiale.
Pr. Felician Tiba
Preotul Felician Tiba a susţinut în săptămana 4-10 Noimebrie 2013, la Biserica roamno-catolică “Sfinţii Petru şi Paul” din Focşani, predicile din cadrul “Sfintelor Misiuni Populare”. În varstă de 39 de ani, preotul Tiba a activat ca formator la Institutul Teologic din Iaşi, a făcut sudii în Italia, iar în prezent este paroh la Biserica Romano-Catolică Sfânta Tereza din Piatra Neamţ.
Citiţi şi :Cursuri pentru logodnici
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
mariana vârtosu, acum 3736 zile, 2 ore, 13 minute, 13 secunde 
