Ultima oră

Lansare de carte: Hristache Lungu, poetul care stă "De veghe în cetatea inimii"

Silvia Vrînceanu
10 mar 2017 3757 vizualizări

Poetul și jurnalistul vrâncean Hristache Lungu, colaborator de cursă lungă al Ziarului de Vrancea, și-a invitat prietenii și colaboratorii de o viață la Biblioteca Județeană în această dimineață pentru a-i fi alături la lansarea unui nou volum intitulat "De veghe în cetatea inimii", apărut la Editura RAFET din Râmnicu Sărat. Al doilea "copil târziu" al poetului care "ară pe ogorul literaturii vrâncene" din anii '50, după cum ne-a spus chiar autorul, volumul cuprinde "mărțișoare rimate" pe care Hristache Lungu le oferă în dar cititorilor la început de primăvară. Scriitorul Culiță Ioan Ușurelu, moderatorul întâlnirii, le-a spus celor prezenți că Hristache Lungu nu scrie o poezie filosofică, pe care să nu o înțeleagă nimeni, ci o poezie pentru suflet, pentru inimă, o poezie cantabilă, după cum a remarcat un alt invitat. Au vorbit despre omul și cartea lui prieteni și colaboratori între care editorul Constantin Marafet, profesorul Enache Mândrescu, jurnalistul Radu Borcea, preotul Costică Popa, dar și familia de prieteni Cornelia și Sandu Ploscaru, de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor “Milcov”. Și pentru că s-a lansat o carte de versuri, cei prezenți au recitat din buchetul de poeme reunit în volum.

O poezie ținută 54 de ani în sertar

La finalul prezentării, Hristache Lungu a dezvăluit că a avut multe nopți albe pentru a compune "câteva poezioare" care să pătrundă în sufletul cititorilor și a recitat un poem drag sufletului său, cu o istorie specială. "Poezia este intitulată "Vin cerbii mei să se adape" și este scrisă cam în același timp cu Moartea Căprioarei a lui Nicolae Labiș, creație care a fost publicată în Iașul Literar în 1951. La Liceul internat din Iași i-am spus «Nicule, am scris și eu o poezie, care tratează cam aceeași temă». El a citit-o și mi-a spus că este frumoasă, dar i-am răspuns că nu se compară cu a lui și că îmi e rușine să o pun alăturea. Nu am publicat această poezie timp de 54 de ani", a spus Hristache Lungu. Autorul a fost coleg cu poetul Nicolae Labiș la Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" din București și căruia îi păstrează o prețioasă amintire. 

Și-a distrus un roman de teama comuniștilor 

Născut în 1933, în Galaţi şi stabilit în 1957 în Focşani, Hristache Lungu a activat ca reporter, poet și pamfletar. Modest din fire, el a așteptat până la vârsta de 81 pentru a-și lansa primul volum de poezie, Cartea inimii. De ce a așteptat atât de mult? "Mi-a fost frică să nu fiu prea mic față de cei mari. N-am crezut că poezia mea este așa de vibrantă, pătrunzătoare și le-am lăsat să zacă acolo...", a fost răspunsul unui om caracterizat poate de prea multă modestie. Hristache Lungu a scris pentru numeroase publicații, vreme de 15 ani având propria rubrică în Ziarul de Vrancea, intitulată “Eterna comoară”. Puțini știu că în anii '50 ai secolului trecut, H. Lungu a scris romanul "Omul fără tinerețe", povestea tragică a unui prizonier român de război care a sfârșit în Siberia. El a distrus volumul din pricina terorii comuniste care ținea sub un control strict scriitorimea română. (Silvia VRÎNCEANU)

Fotografii de Ana Maria Bentea si Silviu Stanciu 

VIN CERBII MEI SĂ SE ADAPE

Când noaptea-şi spală mâinile cu zorii

Pe ”Dealul Mare” îmbrăcat cu brad

Vin cerbii mei să se adape

Cu stropi de rouă ce din stele cad.

 

E linişte-n Humor, şi pretutindeni

Suflarea e ca aburul din pâini.

E mâine ziua noastră de Armindeni

Şi eu port viaţa cerbilor în mâini.

 

Mi-i greu să merg cu pasul de felină,

Să nu se simtă răsuflarea-mi crudă,

Se las-o dimineaţă caldă şi senină

Şi iarba tremură sub mine şi asudă.

 

Se-aude-un foşnet tremurat şi blând,

Vin pe potecă ciutele şi cerbii...

Ce bine-ar fi de n-ar veni nicicând

Să nu văd curcubeu pe-ntinsul ierbii.

 

Dar aburi calzi se -mprăştie pe vale

Se simte vălurind suflarea humii ...

Răsuflă ciute la doi paşi de mine

Şi-mi pare că-i suflarea cald-a mumii.

 

Pădurea se mişcă-n foşniri rugătoare

Iar inima-mi bate ieşind din ţâţâni...

Rămâneţi cu bine voi, scumpe fecioare,

 

Voi, crezul cel sfânt al acestei ţărâni.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.