Decapitarea conducerii Poliţiei Locale i-a scos la „mişunat” pe comunitari
Îi vezi pe „comunitari” ba pe la parcări neregulamentare, ba pe la colţul străzilor, la comercianţii de pepeni, ba patruland prin oraş, chiar şi consumand degeaba benzina, ce mai domnilor, treabă de treabă! E drept că treaba se face mai uşor prin cartiere frumos conturate, intră şi ei mai curajoşi pe străzi asfaltate, pe unde nu e mare îngrămădeală sau pe unde îşi pot ei înşişi parca maşina. Dar, să recunoaştem, e un bun început.
Cel puţin prin cartierul Sud, puzderie de zeloşi... Încă nu i-am văzut pe la ghene. Probabil nu au curaj mare să stea mult pană mai vin căutătorii prin gunoaie, că deh, şi ghenele trebuie spălate mai des, să nu fie prea multe muşte să le bazaie cascheta. Prin locurile curate, pare că au toată tragerea de inimă să muncească.
Hai la pepeni!
Se ia frumos o agendă şi un pix, cascheta şi insigna la locul lor, şi puţin curaj la purtător pentru aplicarea sancţiunilor sau avertismentelor. Iată că efectele se văd. Domnul în cauză a fost sancţionat cu avertisment. Cică a făcut azi cerere pentru autorizaţie, iar după un ceas chiar nu mai era acolo. S-a dus acasă pană îi vine avizul de la biroul comercial. „Nu am luat amenda. Am depus astăzi cererea şi voi fi în regulă curand”, zise cetăţeanul suspectat de comerţ ilegal. Mai are rost întrebarea „ce a făcut pană acum şi caţi pepeni a vandut fără autorizaţie”? Am întrebat poliţiştii cam caţi comercianţi ar fi la colţ de stradă însă nu au ştiut un număr precis. Cu siguranţă însă a fost tot comerciantul în ilegalitate, care a declarat că „numai el ştie vreo 15”. Ar mai exista şi problema căruţelor încărcate cu pepeni, care umblă printre blocuri, căruţaşii strigand cu foc „hai la pepeni, neamule”! ... dar te poţi supăra pe ei? Nu ai cum. Sigur există doritori care preferă să coboare sacoşa prinsă cu aţă de la etaj, de lene să nu coboare sau din lipsă de timp să meargă la piaţă. Poliţiştii locali mi-au răspuns doar cu un zambet timid. Adevărul e că e cam greu de alergat după căruţe. Doamne fereşte de un galop nervos!
Cu pepenii o rezolvăm, dar parcarea în cartier o negociem
„Hai, băi şefu’, da’ce-am făcut?”
Prin cartiere există şi aşa zişii „tartori” sau „şefi”, nici nu ştii cum să-i numeşti, foarte cunoscuţi, vechi în cartier de nu se mai ştie de cand, şi care, pe principiul „băi, tu ştii cine sunt eu?”, au impresia că totul li se cuvine şi că legea nu e şi pentru ei. Păi, cand toată strada e aproape liberă şi matale parchezi la mai puţin de 5 metri de trecerea de pietoni, tot mai stai să negociezi cine are dreptate? Nu mai ştiu cum s-a terminat negocierea, dar preţ de 15 minute, cel puţin, s-a filosofat intens. S-a filosofat doar, că în tot acest timp proprietarul nu s-a sinchisit să mute maşina, iar poliţiştii nu au scos carneţelul. Deci? Cum e? Fix ca turatul motoarelor pe bulevard cand e linişte? Păi dacă ar fi sancţiune s-ar mai povesti?(Alexandra TĂTARU)