Nicolae Mazilu, Amintirile unui fizician român din America
Evenimentul este prilejuit de lansarea în premieră a volumului de amintiri “Câinind printr-o viaţă de pât” (Ed. Ars Longa, Iaşi, 2013), o carte în care autorul descrie anii copilăriei, ai studenţiei, întâlnirea cu personalităţi de excepţie şi, desigur, face observaţii pertinente despre eternele provocări ale ştiinţei şi societatea americană. De altfel, preocupările fizicianului vrâncean stabilit de peste două decenii în America, nu sunt simple palavre la un five o'clock, ci au făcut deja obiectul unor lucrări importante, ca de pildă “Ştiinţa ca păcat” (Ed. Dacia, 2008) sau “Principiile evaghelice ale filozofiei naturale” (Editura Limes, 2009), ambele scoase împreună cu fostul său coleg de facultate, Mircea Porumbreanu. Puţin cunoscut în mediile locale, fizicianul Nicolae Mazilu este unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în domeniu, cu o largă deschidere spre cercetările transdisciplinare, care ne aminteşte de savantul Basarab Nicolescu şi ale sale preocupări pentru ştiinţa şi mistica medievală. Autorul face parte din familia Mazilu, în sânul căreia se regăsesc nume importante din istoria fostului judeţ Slam Râmnic. Din rândul acestei familii un reprezentant a fost ales în Divanul ad-hoc, altul a condus lupta dascălilor pentru luminarea norodului şi drepturile învăţătorilor, un Mazilu i-a îndrumat paşii tânărului Mircea Eliade. În aceiasi ani, preotul Panaite Mazilu fonda primul Cămin Cultural la Broşteni şi tot un Mazilu a fost primul academician român sărbătorit de Academia Română în martie a.c. cu ocazia centenarului. Acestei familii aparţine şi prof. univ. dr. Nicolae Mazilu, născut în Vârteşcoiu şi afirmat în Statele Unite ale Americii, reprezentantul unei elite pe cale de dispariţie dintr-o Românie populată cu plagiatori şi impostori. Volumul de amintiri, pe care autorul îl lansează astăzi la orele 17 la Biblioteca Publică din Odobeşti, este şi o apologie a prieteniei în care descoperim un Odobeşti cum nu am mai văzut decât în romanele lui Constantin Apostol. Dincolo de fizicianul care întinde punţi între ştiinţă şi religie, descoperim un talent scriitoricesc rar pe aceste meleaguri şi o calitate şi mai rară la conaţionalii noştri: recunoştinţa faţă de cei care ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem. Cei care doresc să intre în Odobeştiul visător al anilor ΄60 sau în Bucureştii aceloraşi ani, în care 13 studenti locuiau într-o cameră de cămin, o pot face participând la această emoţionată lansare de carte, unde vor primi câte un exemplar cu autograf.(Valentin MUSCĂ)
