Cum au apărut portareii sau executorii de azi
Dacă ar fi ca executorii judecătoreşti să-şi aleagă o zi festivă, dedicată profesiei lor, poate că anul acesta e cel mai potrivit moment să o facă, dintr- un motiv foarte simplu. În 2015 se împlinesc 150 de ani de când a fost elaborată şi promulgată prima lege clară a acestei meserii, poate nu cea mai lăudată din lume, dar se pare, foarte necesară timpurilor actuale. La 9 iulie 1865 a apărut legea despre portărei, din cuprinsul căreia aflăm că, pe lângă fiecare curte sau tribunal, se instituie agenţi judecătoreşti numiţi portărei. Ei se numesc prin decret domnesc, după recomandările ministerului justiţiei , portăreii se vor desemna dintre persoanele cunoscute prin bunele purtări şi cu oarecare învăţătura, preferându -se aceia ce vor fi avut serviciul în justiţie cu obligaţia de a executa sentinţe, deciziuni şi alte titluri executorii. Mai extragem din legea de acum 150 de ani faptul că portăreii nu sunt retribuiţi, ci vor primi de la părţi pentru actele de procedura şi executare, o taxa hotărâtă care se va stabili printr un regulament special. Portăreii sunt puşi sub ordine şi privegherea preşedintelui de tribunal sau curte. Portăreii de tribunal vor opera numai în ocolul judeţului lor, portăreii de curţi vor opera în tot ocolul curţii. Portăreii sunt răspunzători de actele şi documentele ce li se vor încredinţa de părţi şi pentru care ei vor da chitanţă iar la înapoierea lor ei vor lua chitanţă de primire. Portăreii vor avea o cameră deosebită, unde vor lucra actele lor şi se vor conserva hârtiile ce li se încredinţează. Toţi portăreii vor avea acelaşi caracter, aceleaşi atribuţii şi dreptul de a apăra fiecare deopotrivă în lucrările atribuite de legi. Ei pot fi revocati sau destituiţi de ministerul justiţiei după ce se va lua avizul preşedintelui respectiv.
Portărerii şi soţiilor lor nu aveau voie să facă afaceri
Funcţiunile de portărel sunt incompatibile cu profesiunea de avocat şi cu orice altă funcţiune salariată. Ei sunt opriţi a exercita orice comerciu şi mai cu seamă de a ţine cârciumi, hoteluri sau cafenele chiar nici sub numele soţiilor lor. La intrarea lor în funcţiune, portăreii sunt supuşi la un cauţionament de 1000 de galbeni. Portăreii sunt ţinuţi sub pedeapsă de destituire a avea domiciliul lor în oraşul de reşedinţa acurţii sau a tribunalului pe lângă care vor exercită funcţiunile lor. Ei vor purta uniformă ce se va determina de ministerul justiţiei. Portăreii vor ţine un registru şnuruit şi parafat împărţit în coloane, în care se va înscrie pe fiecare zi, după ordinea înregistrării lor, toate actele ministerului lor, se vor trece în acest registru data şi natura actului, numele, pronumele şi domiciliul părţilor, o coloană va fi rezervată pentru a însemna costul fiecărui act. Portăreii sunt supuşi la răspundere către părţi, pentru nulitatea actelor şi greşealele ce or comite în exerciţiul funcţiunii lor din eroare sau neglijenţă. Portăreii nu pot apăra pentru sau contra rudelor lor ori afini până la al patrulea grad inclusiv. În respectiva lege găsim multe alte prevederi care reglementau atribuţiunile portăreilor. Un capitol aparte în legislaţia veche, dar interesant pentru prezent, îl constituie urmărirea imobilelor, care aduce mult cu sistemul practicat azi, însă avea şi câteva deosebiri fundamentale.
Cum a fost executat tatăl Guvernatorului Transnistriei
Despre vechile executări ale timpurilor de odinioară se poate scrie mult, numeroase imobile ale vechiului Focşani sau moşii din judeţul Putna trecând prin mâinile portăreilor în drumul către noii proprietari- adjudecatari. Casa Tatovici e un exemplu sau moşia Muncelu a contestatului Alexianu, guvernatorul Transnistriei. Despre Alexianu, cel mai puternic om care s-a născut vreodată între hotarele actualui judeţ Vrancea aflăm din documentele din depozitele Arhvelor Naţionale următoarele: pe 2 ianuarie, la anul 1897, în oraşul Panciu a văzut lumina zilei Gheorghe, fiul lui Ovanes Alecsan, de profesie agricultor, de naţionalitate română şi religie gregoriană, având vârsta 39 de ani, şi al Adelei Alecsan de 20 de ani. Tatăl era aromân sau poate armean, refugiat din zonă munţilor Pind, din cazua represaliilor turceşti făcute împotriva celor de altă credinţă. Interesant este că biografii lui Gheorghe Alexianu îl indică ca fiind fiul lui Ion Alexianu, de profesie învăţător. Numele transformat din Alecsan sau Alexan în Alexianu se pare că a fost o dorinţă a pănceanului nostru şi s-a produs imediat după anul 1916, când acesta s-a înrolat în rândurile armatei române, deşi motivul exact al schimbării nu este cunoscut . Tatăl său a devenit , în 1890, un proprietar agricol însemnat pe Valea Susitei, cumpărând de la I. Robescu aproape o sută de hectare teren în cătunul Muncel, azi Străoane. După anul 1910, trebuinţele de bani crescânde ale lui Ovanes Alexan, poate şi pentru că fiii, mari acum, şi mai ales Gheorghe, au început studiile la Liceul Unirea, îl obligă să amaneteze moşia Muncelul în anii 1911 şi 1913 la Societatea Economia din Focşani, societate care în anul 1916 o confiscă pentru neplata datoriei. Mâhnit de neputinţa sa, părintele lui Gheorghe Alexianu se stinge la nici 60 de ani, iar fiul Gheorghe pleacă pe front. După sfârşitul războiului, Gheorghe Alexianu, având doar 22 de ani, oferă spre răscumpărarea acestei moşii, pierdută de tatăl său, suma de 30 000 de lei, dar Societatea Economia refuză, cerând dublul acestei sume. Neputând suporta o astfel de pretenţie, Alexianu renunţă a se mai lupta pentru moşia pierdută a tatălui său şi întrerupe orice contact cu ţinutul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format. Moşia Muncelul intră în tăvălugul exproprierilor pentru reforma agrară din 1921 şi ajunge, după numeroase lupte în justiţie, din proprietatea Băncii Economia în mâinile străoanenilor şi apoi în patrimoniul Cooperativei de producţie locală. Revenind la portărei, munca acestora a intrat într-un con de umbră în perioada regimului comunist , când nu prea mai aveau ce executa, dar a înflorit după 1990 şi mai ales după 2010, când vestita criză mondială a zguduit pe românii îndatoraţi, peste puteri, la numeroasele bănci din ţară. În prezent la noi în judet sunt imobile de prin Adjud sau Mărăşeşti executate cu 1.000 euro fiecare, dar şi aproape 100.000 euro la Focşani.
Marian Florin Dîrdală - Serviciul Judeţean al Arhivelor Statului Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
