Beciurile secrete ale Focşaniului! Unde ne mai adăpostim în caz de război?
Focşaniul este plin de beciuri şi galerii rămase secrete, iar reconfigurarea oraşului în perioada comunistă a dus la îngoparea multor tuneluri vechi.Florin Dîrdală, de Arhivele Statului face o prezentare a beciurilor ce au existat în Focşani despre care spune că ar putea fi, cel puţin parţial, recuperate.Mulţi focşăneni cred că trăiesc deasupra unui legendar oraş subteran, o complicată reţea de catacombe, beciuri, pivniţe şi hrube, unite prin galerii subpământene încă de pe vremea când oraşul era împărţit între Moldova şi Ţara Românească.Ca o specificitate locală, pentru a-i deruta pe hoţi şi năvălitori, beciurile de Focşani erau construite pe diferite niveluri
Începând cu epoca marilor demolări ce au urmat seismului din 1977, curiozitatea focşănenilor a fost stârnită de existenţa a numeroase construcţii dezvăluite în urma săpăturilor executate, în special pentru fundaţiile blocurilor muncitoreşti ale vechiului regim comunist. Aceste încăperi subterane sunt descoperite chiar şi în zilele noastre, în urma unor lucrări mai mult sau mai puţin importante. Din relatările presei locale aflăm că pe locul unde se află astăzi hotelul Unirea era un beci imens, pe care echipele de lucru l-au aruncat în aer cu dinamită, pentru că nu au reuşit să-l dărâme. Un tunel a fost găsit şi la construcţia complexului Zimbru . De asemenea, în faţa fostei biserici "Domneasca", pe locul Farmaciei din pasajul Milcov –Piaţa Moldovei, au fost descoperite 6 beciuri, fiecare cu lungimea de 12 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 2,80 m. Acestea comunicau între ele şi cu exteriorul printr-un gang. Tot aici, pe sub dughenele care înconjurau biserica, exista un tunel boltit care ieşea într-un gang asemănător ce mergea până la biserica Sf. Dumitru, iar de acolo, după cum spune tradiţia, pe sub gârla de hotar, până la mănăstirea Sf. Ioan din Muntenia.
Beciul misterios de sub teatru
Adăposturile din oraş, unde au fost şi unde mai sunt în prezent?
În urma altor săpături la unele lucrări de construcţii, au fost descoperite mai multe adăposturi subterane. O dezvăluire de acest gen a avut loc lângă Sinagogă, în timp ce se săpa la fundaţia unei case. S-a mai descoperit un beci în zona Ceasului din Centru şi unul lângă Teatru. Angajaţii municipalităţii au excavat în zona Teatrului Municipal "Mr. Gh. Pastia" pentru a vedea de ce este lăsat trotuarul pe partea cu fosta Prefectură. Nu mică le-a fost mirarea când, la câţiva metri în pământ, au dat peste un beci misterios, o galerie subterană construită din cărămidă roşie. Intrigaţi de descoperire, aceştia au anunţat oficialităţile. Primăria Focşani a fost nevoită pentru câteva zile să oprească lucrul lângă Catedrală, acolo unde se proiectase o parcare, tocmai din pricina unui astfel de beci. Ecaterina Duca, o bătrână din Focşani care a avut în acea zonă casă, a povestit reprezentanţilor Culturii de existenţa unor galerii subterane încă dinainte de cel de-al doilea război mondial. La începutul anilor 2000, când a intrat în reabilitare Colegiul Naţional "Al. I. Cuza", muncitorii care reparau podelele liceului au dat peste un astfel de beci. Acesta era chiar sub o sală de curs. Nu s-au făcut cercetări amănunţite, iar descoperirea a fost îngropată. De asemenea, în zona Ateneului Popular "Mr. Gh. Pastia", în timpul modernizărilor, au ieşit la iveală alte galerii secrete.
280 de beciuri, pivniţe şi subsoluri
Iată câteva exemple din nenumăratele descoperiri care au avut darul de a aprinde imaginaţia actualilor locuitori ai municipiului. Aceştia cred că trăiesc deasupra unui legendar oraş subteran, o complicată şi bogată reţea de catacombe, beciuri, pivniţe şi hrube, unite prin galerii subpământene. Faptele, în schimb, nu stau chiar aşa. Oraşul a fost, se pare, plin de asemenea beciuri care, conform unei corespondenţe purtate între Primăria oraşului Focşani şi Cercul de Recrutare Judeţean Putna, în anul 1934 erau în număr de aproximativ 280 încăperi. La acest calcul intrau, conform documentelor timpului, beciurile de mari dimensiuni, bascile, mult mai mici precum şi subsolurile de instituţii şi alte stabilimente publice. Ce anume a determinat Cercul de Recrutare Putna să ceară o astfel de evidenţă? Nimic mai simplu. Comisia Superioară de Apărare Pasivă a României a solicitat, încă din anul 1933, întocmirea de către organismele abilitate din întreaga ţară a regulamentelor de apărare pasivă care prevedeau, printre altele, şi indicarea obligatorie a numărului, dimensiunilor şi locurilor unde sunt amplasate adăposturile subterane din întreaga ţară de orice fel ar fi acestea. Mai mult decât atât s-au întocmit hărţi ale oraşelor, în care aceste locuri subterane erau marcate cu puncte de diverse culori, în funcţie de capacitatea lor de a adăposti la nevoie un anume număr de persoane.
Unde erau adăposturile?
Beciul descoperit în 2002 într-o sală de clasă de la Colegiul Cuza
În hârtiile vremii s-a calculat şi numărul persoanelor care se vor putea refugia în aceste adăposturi, în cuprinsul oraşului Focşani, fiind posibilă protejarea a aproximativ 15.000 de locuitori . Asta în condiţiile în care, la acea dată, oraşul avea un număr dublu de locuitori. Cele mai multe asemenea adăposturi se găseau pe strada Brăilei în număr de 25, 24 beciuri erau amplasate pe strada Mare a Unirii, 18 pe strada Cuza Vodă, 18 pe strada Carol I(azi B-dul Unirii ), 10 pe strada I. C. Brătianu ( azi Republicii ), 9 pe strada Grigore Bălănescu, azi strada Oituz , 7 pe strada Regina Elisabeta, azi parţial strada Independenţei, 7 pe strada sublocotenent Madgearu, azi parţial strada Argeş, şi 8 pe strada Vrancei.
Restul adăposturilor se găseau împrăştiate în întreg oraşul pe următoarele străzi : Amorţitu – 4 beciuri , Arion-1, Asanache -4, Bateriei -1 , Biserica Jelaboi-1, Lascăr Catargiu-6, Mihail Sturza -2, P.P. Carp-2 , Canalul Halei -1 Călieni-3, Cazărmei -1, Câmpului -1 , Comisia Centrală-2, Cărăuşi-3, Concordia-5, Coteşti-6, Crângu-1 , Dr Nicolaide-8, Dr Sturza -1, Dr Kremnizer-3, Doi Nuci -1 Dogăriei -4, Dulgheri-1, Duliu Zamfirescu -4, Gheorghiu-1, Ghica-Vodă -1, Gh. Apostoleanu -1 Grădinari-2, Griviţa-3, Iordache Călcîi-4, Intrarea Stirbei -1 , Lt Vasiliu -4 , Lt Vasiliu -4, Lt Negoiţă -1, V. Tomescu -3 , C Racoviţă -1, Lt Dumitriu -2, Maior Romano –2 Popescu-2, Tutoveanu-1, Magazia Garei-1, Mălureni-1, Miron Costin -1, Mihail Kogălniceanu -7, Mitropolit Varlaam-5, Perjoiu -1, Nicolae Săveanu-5, Odobeşti-1, Ovidenia Tăbăcari-1, Pescăria Veche-2, Piaţa Moldovei-5, Piaţa Munteni-6, Pielari -3, Pichet-1, Profetu Samoil -2, Precista-2, Primăverii-3, Puţu Gherasim-2, Sfântu Dumitru -3, Sfântu Nicolae Tăbăcari-1, Stupilor -2, Spiridon -1, Sublocotenent Madgearu-7, Sublocotenent Ionescu-3, Tăbăcari-5, Vasile Chilian -1 şi Vâlcele-2.Dacă am putea pune la un loc toate aceste beciuri din Focşani ar rezulta o încăpere subterană imensă de circa 3 km lungime şi aproximativ 1.000 metri lăţime, o treime din însăşi suprafaţa actuală a oraşului, lucru care ar explica într-o oarecare măsură imaginaţia bogată a localnicilor cu privire la un oraş subteran şi secret , un adevărat labirint accesibil doar cunoscătorilor.
Adăpostul de la Gară, cel mai mare
Explicaţiile pe care le dau istoricii în legătură cu vechimea şi rostul acestor beciuri sunt că acestea serveau pentru adăpostirea bunurilor, la contrabanda cu alcool şi apărarea propriilor vieţi. Aici era un oraş negustoresc, de graniţă, cu vamă între Focşanii Moldoveni şi Focşanii Munteni, unde această adevărată reţea subterană, veche de câteva sute de ani, era folosită la comerţul ilicit cu alcool între Moldova şi Muntenia. În felul acesta oamenii evitau taxa de graniţă împusă între cele două ţări. De asemenea, zona oraşului fiind locuintă de negustori bogaţi, multi dintre ei evrei, aceştia îşi puneau la adăpost averile în beciuri. Şi pentru a-i deruta pe hoţi şi năvălitori, beciurile erau construite pe diferite niveluri. Se făceau beciuri unul peste altul. Primul era gol şi în restul se puneau valorile, iar la nevoie se puteau ascunde şi oamenii. Ca dimensiune cel mai lung beci avea 40 de metri şi a aparţinut unui anume Nică Tătaru , fiind situat pe strada Mare a Unirii la nr. 386, fiind urmat de cel al lui Dima Enache, situat pe strada Vasile Chilian la nr. 17 şi subsolul de la clădirea Gării cu 31 de metri fiecare. Ca lăţime subsolul de la Gară avea 41 de metri, urmat de beciurile lui Zalman Sneer din strada Pescăria Veche nr. 6 (azi strada Piaţa Moldovei), Neculai Madgiaru din strada Mare a Unirii nr. 24 şi Andrei Simionescu din strada Brăilei nr. 56 , toate cu câte 10 metri. Cel mai înalt astfel de adăpost avea 6 metri şi a aparţinut d-nei Maria Marinescu, fiind situat pe strada Coteşti, urmat de alte 10 cu câte 5-5,5 metri înălţime precum cele deţinute de Lazăr Lazarovici str. Carol I, Sava Neagu str. Lascăr Catargiu, Vasile Dumitru strada Coteşti, Ioan Zărnescu str. Doi Nuci, Inginer Alimănescu şi Ioan P. Vasile strada Locotenent Vasiliu , Neculai Magiaru. Strada Mare a Unirii şi Avram Zigner din strada Puţu Gherasim. Ca număr de persoane ce puteau fi adăpostite la nevoie în aceste construcţii subterane pe primul loc se afla subsolul de la staţia CFR Focşani ce putea găzdui 650 de persoane pe oră, urmat beciul lui Nică Tătaru cu 240 de persoane pe oră, Neculai Magiaru 150 de persoane pe oră, Zalman Sneer 140 persoane pe oră, Maria Marinescu 135 persoane pe oră, Dima Enache 132 persoane pe oră şi alte 7 cu capacitate cuprinsă între 95 şi 113 persoane pe oră.
Ce a conservat Focşaniul din toată această zestre subterană?
Foarte puţin. S-a păstrat un beci situat pe strada Tăbăcari, ce a aparţinut casei lui Vasile Nistor şi a fost construit de familia Popescu la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe două nivele, fiind bine conservat şi având guri de aerisire. Bolta beciului este în arce de cerc, iar zidurile acestuia sunt din cărămidă. De mici dimensiuni având 10 metri lungime, 3 metri lăţime, 3 metri înălţime şi 90 de metri cubi, putea adăposti 23 de persoane pe oră. În ultimii ani, după o recalificare substanţială a zonei Piaţa Unirii, au fost identificate, delimitate şi conservate adecvat părţi din vechea organizare subterană a mănăstirii Sfântul Ioan, unde a fost amenajat un interesant loc cu marturii arheologice datând din perioada de funcţionare a celebrului lăcas de cult. Acest punct a primit o denumire sugestivă- Trepte de Istorie- şi ar putea reprezenta un punct de plecare în dezvoltarea unei strategii de regăsire a şi mai multor urme din vechea reţea subterană a oraşului. S-ar mai putea naşte astfel o posibilă atracţie turistică şi poate în felul acesta comunitatea noastră va fi ceva mai conştientă şi mai mândră de existenţa dovezilor ce privesc vechimea şi stabilitatea ei în acest spaţiu geografic.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
cetateanu'', acum 3327 zile, 3 ore, 41 minute, 47 secunde 
