VIDEO!!! Cum am făcut 100.000 de euro în Italia
“Italienii” încep să abandoneze Italia şi să se întoarcă acasă. Sătui de statutul de imigrant, de viaţa de “caine” şi de atmosfera tot mai apăsătoare, creată de romanii care s-au dus acolo la furat şi violat, au decis să revină acasă. Atitudinea multor italieni, care încep să strambe din nas cand aud de romani sau să le taie din salarii, motivand sec că e criză, că sunt toleraţi şi că ar fi bine să accepte ceea ce li se dă, îi face să fie tot mai convinşi că acolo nu mai este de trăit. Unii recunosc că au caştigat în străinătate cat ar caştiga aici într-o viaţă întreagă.
Zece ani pentru o fabrică de mobilă
Călin Răducan a devenit el însuşi patron şi are în subordine patru angajaţi
Unii vranceni au plecat din ţară hotăraţi să strangă banii pentru visul pe care voiau să-l dezvolte în Romania. De la simpli angajaţi în fabricile italiene, s-au întors acasă patroni de fabrici. Este povestea unui vrancean modest, Călin Răducan. Cu o inimă tare şi cu un curaj nebun, a plecat în 1999, în Italia. Patru ani nu şi-a putut vedea copiii, îi era teamă că dacă se întoarce nu mai ia viza să revină în Italia şi visul de a o duce mai bine el şi familia se spulbera. Aşa că şi-a sacrificat copiii, iar cei patru ani s-au făcut zece. După atata timp, durerea şi dorul l-au învins şi a ales să vină acasă. Ca el, sunt mulţi care fac “naveta” în comuna Bilieşti, între Vrancea şi ţara străină care le e sursă de venit. Călin Răducan a fost un simplu tamplar în Italia, dar a muncit pe branci zece ani, ca să strangă aproape o sută de mii de euro. La un moment dat, a spus “Gata!” A venit în comună şi şi-a făcut o mică fabrică de mobilă, investind în scule şi utilaje. Zece ani a visat ziua în care va fi propriul stăpan. Cu fiecare sută de euro pusă deoparte, era mai aproape de vis şi uite-aşa a ajuns să creeze şi patru locuri de muncă la el în comună. Are patru angajaţi şi-ar mai putea face loc pentru alţi doi-trei, dar se împiedică în birocraţie. “Pentru mine, Italia a fost ca o mină de aur. Romanu-i muncitor, inventiv, se adaptează oricum şi oriunde. Trebuie să ai noroc, dar să te şi ţii de el. Eu, de exemplu, şi acum mai ţin legătura cu italianul la care am muncit”, povesteşte Răducan.
A caştigat în Germania cat două vieţi în Romania, dar a venit acasă
Viceprimarul din Bilieşti a revenit ca să-şi educe copiii
Vrancenii din Bilieşti mai au un exemplu: chiar pe viceprimarul comunei, care a stat şase ani şi jumătate în Germania. Constantin Bîndar a muncit în străinătate, pană cand, la un moment dat, şi-a dat seama că se sacrifică pentru bani ,în vreme ce copiii săi cresc fără tată acasă. “Vine un moment cand copiii cresc şi, dacă nu-i avem sub control, ei pot să se apuce de droguri, de alcool, iar atunci munca noastră este în zadar. Degeaba ne chinuim să le facem un rost copiilor, dacă-i lăsăm fără grijă, fără un sfat, fără un îndemn, ca să se ţină de şcoală”, spune viceprimarul. Reîntors în ţară, a investit toţi banii în terenuri, în sere, în solare şi o mică fermă de animale. După caţiva ani de trăit din nou în Romania, Constantin Bîndar mărturiseşte că nu ar fi reuşit să facă aceeaşi bani aici niciodată: “Îmi trebuiau două vieţi ca să caştig în Romania banii pe care i-am luat în Germania. În Romania, indiferent ce-ai face prin muncă cinstită, nu poţi scoate banii pe care-i faci acolo, niciodată.” Între timp, copiii pentru care a venit în ţară au devenit adulţi şi au ales aceeaşi cale, pentru că vor bani mai mulţi. Constantin Bîndar este, totuşi, mulţumit că au ajuns oameni cu educaţie.
Şi-a păcălit copilul că merge să-l salveze pe Moş Crăciun
În magazinul din Focşani, Rodica vinde doar mobilă şi haine italieneşti
Era mamă de doar un an şi două luni, iar într-o zi greutăţile au devenit prea mari şi au pus-o în situaţia de a lua o decizie dificilă: să-şi lase copilul aici şi să plece în Italia la muncă, alături de soţul ei. Este povestea Rodicăi, o tanără de 29 de ani. Ca să nu plangă copilul, l-a păcălit că merge să-l salveze pe Moş Crăciun, pentru că şi-a rupt piciorul. Dorul i-a determinat s-o ia şi pe fată în Italia, unde a studiat la o şcoală privată, administrată de măicuţe. Rodica s-a angajat la o fabrică în care se confecţionau produse din plastic, iar soţul ei – la o fabrică de mobilă. Acum, conştientizează şi ea dificultatea traiului printre străini: “Dacă nu stai bine cu capul, cu nervii, clachezi!”. Toată familia a revenit în ţară în noiembrie anul trecut, după ce, vreme de şase ani, a muncit, în fiecare lună august, la apartamentul din Focşani. “Anul trecut, cand am plecat, am închis uşa, ne-a buşit plansul pe amandoi şi am zis: Doamne, pentru ce?!” S-au întors, totuşi, în Italia, dar, la scurtă vreme, au revenit definitiv în Romania. Pornind de la nemulţumirea fiicei lor, care nu-şi găsea haine pe gustul ei, au riscat şi au investit într-un concept de magazin, în care au pus laolaltă pasiunile amandurora: hainele şi mobila. Pentru haine, Rodica merge constant la Roma şi la Padova, iar mobila este adusă din nordul Italiei. Are un sfat pentru fiecare cumpărătoare mai reticentă la haine şi-o sfătuieşte: “Pană nu încerci, nu spune nu!” După acest principiu, s-a ghidat şi ea pană acum, asumandu-şi riscul de a pierde tot ce a agonisit. Dar nu o sperie eşecul, ci spune că o va lua de la capăt de cate ori va fi nevoie.
Sunt acasă ...
Sătui de robia sub jugul străinilor, sunt dornici să aducă acasă ceea ce au văzut “afară” şi să devină ei înşişi angajatori. “Italienii” de împrumut învaţă să fie buni şi pentru propria ţară. Pentru vranceni, acasă e din nou o realitate, şi nu doar un vis frumos. (Alina-Elena VASILIU, Aurelian IVAN)
“Italienii” au adus banii şi bucuria acasă
Sunt mii, dar dorul lor de casă atinge infinitul. Fac mii de euro pe lună, dar nici un euro n-ar putea ţine locul unui zambet pe chipul copilului lăsat acasă sau pe cel al părinţilor mistuiţi de dor. Din eforturile lor, se înalţă acum case care mai de care mai impunătoare, prin toate satele şi oraşele Vrancei. Din sudoarea frunţii lor, se plimbă pe uliţe maşinile cel mai bine dotate, cu numere străine. Dar mai ales, de pe urma trudei lor în ţări străine, mii de familii îşi duc viaţa de pe o zi pe alta acasă, pentru că n-au nici o altă sursă de finanţare. “Italieni” doar cu numele, vrancenii plecaţi la muncă pe alte meleaguri revin în luna august acasă pentru a-şi vedea rudele, pentru a-şi preschimba actele, pentru a se căsători, pentru a-şi boteza copiii, pentru a mai renova ceva pe la case sau pur şi simplu pentru a-şi ostoi dorul de ţară, de casă, de locurile dragi. De la începutul lunii august, vrancenii care lucrează în străinătate au aglomerat traficul, au golit magazinele, au umplut terasele şi restaurantele. Toţi vor să le ia banii, inclusiv cei de la Poliţia Rutieră, care parcă sunt în număr mai mare pe străzi. Semne ale venirii italienilor se văd mai bine la încasarea impozitelor şi taxelor pentru clădiri sau pe la uşa cabinetelor medicale. Ca să nu mai vorbim de oficiile de stare civilă. În acest sfarşit de săptămană, spre Casa Căsătoriilor îşi vor îndrepta paşii nu mai puţin de 55 de cupluri de îndrăgostiţi. Şi asta numai în Focşani. Multe dintre perechi au venit special din Italia iar nunţile sunt programate de cel puţin un an. Ziarul de Vrancea a decis să stea de vorbă cu cei pe care îi numim pe nedrept "stranieri" iar în următoarele zile vă vom spune şi alte poveşti, vă vom spune cum regăsesc ţara, judeţul şi mai ales cum sunt trataţi cand se întorc. (Ziarul de Vrancea)
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
lars, acum 3527 zile, 20 ore, 8 minute, 2 secunde 
